PIRÓI s. n. v. piron. Vezi definitia »

cói (coáie), s. n. – 1. Testicul. – 2. Contragreutate. – Mr. col’u, pl. coal’e, istr. col’e. Lat. cōleus (Diez, I, 132; Pușcariu 394; Candrea-Dens., 385; REW 2038; DAR); cf. alb. kulje „hernie”, it. coglia, prov. colh, v. fr. coil (fr. couille), sp. cojón. – Der. coios, adj. (cu testicule mari). Vezi definitia »

năbói², s.n. (reg.) pană de lemn groasă și mare, cu care se despică buticii. Vezi definitia »

ȘIBÓI s. n. Varietate de micșunea (Cheiranthus Cheiri). – Tc. șebboy. Vezi definitia »

forostoí vb. IV (reg.) 1. (despre obiecte) a uni, a lipi, a închega. 2. (refl.; despre fier) a se întări, a se căli. 3. (refl.; despre răni, fracturi, boli) a se vindeca, a se închide, a se cicatriza. Vezi definitia »