HORBOȚÍCĂ, horboțele, s. f. Diminutiv al lui horbotă. – Horbotă + suf. -ică. Vezi definitia »

OGIVĂ, pl. -e 1. (arhit.) Element arhitectural caracteristic stilului gotic, constând dintr-o arcadă formată prin intersecția (sub un unghi ascuțit) a două arcuri de cerc dispuse diagonal, care constituie osatura unei bolți sau a unei deschideri. Curbele ogivelor se întâlnesc într-un vârf îndepărtat (E. Lov.) 2. (milit.) Partea anterioară, cu formă aerodinamică, a unui proiectil de artilerie, a unei bombe sau rachete. 3. (milit.) Ogivă nucleară = proiectil cu focos sau încărcătură nucleară. /<fr.ogive<cuv. arab Vezi definitia »

CONSECUÉNȚĂ s.f. v. consecvență. Vezi definitia »

POLIMIOZÍTĂ s. f. (med.) boală rară a mușchilor, caracterizată prin prezența unor noduli inflamatorii dureroși. (< fr. polymyosite) Vezi definitia »

ANTITROMBÍNĂ s. f. substanță din sânge capabilă să inactiveze trombina. (< fr. antithrombine) Vezi definitia »