VORNICEÁSĂ, vornicese, s. f. 1. (Înv.) Soția vornicului (1); vorniciță (1). 2. Prietena cea mai apropiată a miresei, având diverse atribuții cu ocazia ceremonialului nunții; drușcă, vorniciță (2). – Vornic + suf. -easă. Vezi definitia »

CONCOMITÉNȚĂ s.f. (Rar) Coexistență, simultaneitate a două sau mai multe lucruri. [Cf. fr. concomitance]. Vezi definitia »

CAPCANĂ (‹ tc.) s. f. 1. Dispozitiv pentru prinderea unor animale; cursă² (1). 2. (FIZ.) C. magnetică = dispozitiv pentru crearea unui cîmp magnetic cu o anumită configurație, destinat izolării și menținerii plasmei într-un spațiu limitat. V. stelarator, tokamak. C. de vid = dispozitiv de construcție specială, încărcat cu azot și lichid și utilizat în instalațiile de vid pentru mărirea randamentului acestora. Vezi definitia »

strécură, strécuri, s.f. (reg.) strecurătoare, răvar, sitișcă. Vezi definitia »

CẤȘIȚĂ, câșițe, s. f. Insectă dipteră ale cărei larve se dezvoltă în brânză alterată (Piophila casei); larva acestei insecte. – Et. nec. Vezi definitia »