AFUNZÍME, afunzimi, s. f. (Rar) Adâncime. – Din afund² + suf. -ime. Vezi definitia »

Pronume posesiv :de ex. da-l in aia a ma-SI. Scuze,nu sunt de meserie lingvist,dar n-am gasit „si” sub forma asta. L-am cautat deoarece multi folosesc „ma-SII”. Cu scuze pt. comentariile eventual in plus. Vezi definitia »

MULȚÍME, mulțimi, s. f. 1. (La sg., adesea cu determinări) Număr mare de ființe sau de lucruri, cantitate mare. 2. (La sg.) Lume multă strânsă laolaltă, grămadă de oameni; spec. masele largi ale populației; colectivitate. 3. (Mat.) Ansamblu de obiecte, numite elemente, grupate fie prin indicarea tuturor elementelor, fie prin formularea unei proprietăți caracteristice lor și numai lor. ◊ Mulțime vidă = mulțime care nu conține nici un element. Mulțimi disjuncte = mulțimi care nu au nici un element comun. Mulțimi echivalente = mulțimi între care se poate stabili o corespondență biunivocă. – Mult + suf. -ime. Vezi definitia »

patruzecíme, patruzecími, s.f. (înv.) 1. a patruzecea parte dintr-un întreg. 2. păresimile (sărbătoare religioasă). Vezi definitia »

VIITORÍME s. f. 1. (Înv.) Viitor (II 1). 2. Oamenii din viitor, generațiile viitoare; posteritate. [Pr.: vi-i-] – Viitor + suf. -ime. Vezi definitia »