PRIVEGHETÓR, -OÁRE, priveghetori, -oare, s. m. și f. (Pop.) Persoană care priveghează; spec. supraveghetor. ♦ (Înv.) Subprefect. [Var.: (reg.) privighetór, -oáre, privighitór, -oáre s. m. și f.] – Priveghea + suf. -tor. Vezi definitia »

RETROREFLECTÓR s. n. dispozitiv optic care reflectă lumina în direcție imediat apropiată de cea incidentă. (< retro¹- + reflector) Vezi definitia »

văsușór (reg., rar) s. n., pl. văsușoáre Vezi definitia »

AGRICULTÓR, -OÁRE s. m. f. cel care se ocupă cu agricultura. (< fr. agriculteur, lat. agricultor) Vezi definitia »

COR s. n. I. 1. (în teatrul antic) grup de personaje care participa ca un personaj unic în desfășurarea acțiunii unei opere dramatice, dansând și cântând versuri. 2. ansamblu de cântăreți care execută împreună muzică vocală. ◊ (fig.) grup, mulțime. 3. compoziție muzicală destinată a fi cântată de un cor (2). II. ansamblul navelor, centrală și laterale, ale unei biserici (catolice). (< lat. chorus, gr. khoros, it. coro) Vezi definitia »