BÓRNĂ s. f. 1. stâlp de marcaj din beton, lemn etc., la marginea drumurilor, de-a lungul unei frontiere etc. 2. piesă metalică aparținând circuitului electric interior al unui aparat, al unei mașini sau instalații, care asigură legătura cu un alt circuit. (< fr. borne) Vezi definitia »

GROHĂITÚRĂ, grohăituri, s. f. Grohăit. [Pr.: -hă-i-] – Grohăi + suf. -tură. Vezi definitia »

CORNÍȘĂ s. f. 1. partea superioară, ornamentată, a zidului unei construcții, pe care se sprijină acoperișul. 2. mulură proeminentă care înconjură un antablament, o mobilă etc. 3. partea superioară, ieșită în afară, a unui versant sau a unui perete stâncos; pantă abruptă. ◊ acumulare de zăpadă depusă de vânt în formă de streașină, care prelungește o pantă sau chiar acoperișul diverselor construcții. (< fr. corniche) Vezi definitia »

GAMAGLOBULÍNĂ, gamaglobuline, s. f. (Biol.) Proteină din plasma sangvină a persoanelor imune – Din fr. gammaglobuline. Vezi definitia »

SLUGÚȚĂ, sluguțe, s. f. (Rar) Sluguliță. – Slugă + suf. -uță. Vezi definitia »