Definita cuvantului moment
MOMÉNT s.n. 1. Clipă, secundă, scurt interval de timp. ◊ De moment = de scurtă durată; efemer; moment muzical = piesă instrumentală înrudită cu impromptuul. ♦ Situație în timp a unui fapt, a unei întâmplări etc. ♦ Schiță restrânsă la maximum, cultivată la noi de I. L. Caragiale. ♦ Perioadă de timp în care se petrece ceva; etapă. 2. Ocazie, circumstanță (prielnică). 3. Mărime fizică egală cu produsul dintre o mărime dinamică și una sau mai multe distanțe. [Cf. fr. moment, lat. momentum].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu moment
bont2 s. n., pl. bónturi Vezi definitia »
testamént (-te), s. n. – Act juridic ce cuprinde dorințele cuiva după moarte. Lat. testamentum (sec. XVII). – Der. testa, vb., din fr. tester; testamentar, adj., din fr. testamentaire; testator, adj., din fr. testateur. Vezi definitia »
convént convénturi, s.n. (înv.) 1. adunare. 2. mânăstire. Vezi definitia »
SUBPĂMẤNT, subpământuri, s. n. (Înv., rar) Subsol (1). – Din sub + pământ. Vezi definitia »
TRANSHUMÁNT, -Ă, transhumanți, -te, adj. Care practică transhumanța. ♦ (Despre animale) Care este mutat dintr-un loc în altul, după anotimpuri, în vederea asigurării hranei necesare. – Din fr. transhumant. Vezi definitia »