LEOÁRCĂ adj. invar., adv. Foarte ud, plin de apă; bleașcă. [Pr.: leoar-că] – Liur + suf. -că. Vezi definitia »

ALÉZĂ s. f. bucată de pânză care se așterne peste cearșaf sub un bolnav sau copil mic. (< fr. alèse) Vezi definitia »

SUTÚRĂ s. f. 1. cusătura celor două buze ale unei răni. 2. articulație fixă a oaselor (craniului) printr-un sistem de dinți. 3. linie de concreștere între carpelele unui pistil sau de dehiscență a fructelor uscate. 4. liniile de inserție a pereților transversali pe pereții cochiliei la amoniți, nautil etc. (< fr. suture) Vezi definitia »

MĂCINĂTÚRĂ, măcinături, s. f. (Rar) Măcinare. ♦ (Concr.) Ceea ce rezultă în urma măcinării; măciniș. 2. Pământ ros de ape; mâncătură, surpătură. – Măcinat¹ + suf. -ură. Vezi definitia »

RADIÁNȚĂ, radianțe, s. f. Mărime fizică egală cu raportul dintre fluxul de lumină emis de suprafața unui corp și aria acestei suprafețe. [Pr.: -di-an-] – Din fr. radiance. Vezi definitia »