FLANȘĂ s. f. 1. element de asamblare în formă de placă, folosit în perechi, la îmbinarea a diferite piese, conducte etc. 2. bordură la capătul unei piese, organ de legătură, prin șuruburi, cu altă piesă. (< germ. Flansche) Vezi definitia »

RECREÁNȚĂ, recreanțe, s. f. (Jur.) Uzufruct al unui bun în litigiu. [Pr.: -cre-an-] – Din fr. récréance. Vezi definitia »

BANDÚRĂ¹, bandure, s. f. (Reg.) Cârpă de pânză groasă și aspră. ♦ Epitet pentru o femeie destrăbălată, cu purtări urâte. – Et. nec. Vezi definitia »

TRÚFĂ², trufe, s. f. (Înv.) Trufie. – Lat. *trufa. Vezi definitia »

omletă, omlete s. f. (eufem.) fecale, excremente. Vezi definitia »