Definita cuvantului bucea
buceá (bucéle), s. f. – 1. Căptușeală metalică în interiorul unui butuc de roată. – 2. Cerc, manșon, inel în general. Var. buccea, boccea, bucșe(a), bocșa, bocie. Lat. bŭccella „guriță” (Candrea-Dens., 190; DAR); cf. it. buccella, prov. bucella „îmbucătură mică”. Rezultatul normal, bucea, pare a fi suferit influența pol. buks(a) „butucul roții” (› rom. bucșe), cf. Cihac, II, 31, și poate a lui boccea. În orice caz, etimonul nu este perfect clar (cf. Graur, BL, V, 90).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu bucea
CĂRTICEÁ, -ÍCĂ, cărticele, s. f. 1. Diminutiv al lui carte; cărțișoară, cărțulie. 2. Pachețel cu foițe de țigară. – Carte + suf. -icea, -icică. Vezi definitia »
suroreá, suroréle, s.f. (înv.) surioară. Vezi definitia »
fatea ascunselea Vezi definitia »
PÁTRUSPREZECELEA, -CEA num. ord. v. paisprezecelea. Vezi definitia »
a pasa mingea expr. (pub.) a se eschiva, a se fofila; a evita să-și asume răspunderea. Vezi definitia »