ÁNTIC, -Ă adj. 1. Din trecutul îndepărtat; străvechi. ♦ Care aparține popoarelor, culturii și civilizației din antichitate. 2. În genul creațiilor din antichitate. ♦ (Fig.) Clasic. // s.m. și f. Cel care aparține popoarelor din antichitate. [< fr. antique, it. antico, < lat. antiquus – vechi]. Vezi definitia »

PRÁCTIC, -Ă adj. 1. Referitor la practică. ♦ Care tinde către o acțiune, către o realizare; care realizează, dă rezultate concrete; util. ♦ Comod, folositor; ingenios. 2. Cu spirit de acțiune; îndemânatic, destoinic. [Cf. fr. pratique, germ. praktisch < lat. practicus]. Vezi definitia »

ANAGÓGIC, -Ă adj. Referitor la anagogie. [< fr. anagogique]. Vezi definitia »

corovátic, corovátici, s.m. (reg.) 1. nume de plantă cu floare albastră; lumânare, lumânărică, vinețea. 2. nume de pasăre; dumbrăveancă; țigănuș. Vezi definitia »

ECHIMÓTIC, -Ă adj. de natura echimozei. (< fr. ecchymotique) Vezi definitia »