ULTRAMONTANÍSM s.n. Curent extremist în cadrul catolicismului, apărut în sec. XV, care susținea infailibilitatea și puterea nelimitată a papei în chestiunile bisericești și laice. [< fr. ultramontanisme]. Vezi definitia »

NEOHEGELIANÍSM s.n. Curent filozofic contemporan idealist, care, sub lozinca „reîntoarcerii la Hegel”, înlocuiește idealismul obiectiv al filozofiei acestuia cu un idealism subiectiv, deformând dialectica hegeliană. [Pron. -ghe-li-a-. / cf. fr. néo-hégélianisme]. Vezi definitia »

DIVIZIONÍSM s.n. (Rar) Poantilism. [Pron. -zi-o-. / < fr. divisionnisme]. Vezi definitia »

METEOROTROPÍSM s. n. modificări provocate de acțiunea factorilor atmosferici asupra organismelor. (< fr. météorotropisme) Vezi definitia »

s.m divinitate pagana : statuie : imagine : chip : Vezi definitia »