Definita cuvantului buclă
búclă (búcle), s. f. – Cîrlionț, zuluf. Fr. boucle. – Der. bucla, vb. (a ondula, a încreți), din fr. boucler; buclarisi, vb. (a greși lovitura, a o da în bară), a cărei formație nu este clară. Fiind vorba de un cuvînt curent în argoul elevilor, și avînd în vedere terminația sa, proprie înprumuturilor din ngr., presupunem că este vorba de fr. boucler „a ține la arest”, sau „a pedepsi un elev interzicîndu-i să plece”; în acest caz ar fi termen importat la începutul sec. XIX, în epoca primelor licee franceze din București și Iași. Nu este probabilă explicația lui Scriban, care pleacă de la bg. burak „sfeclă”, pentru a construi un vb. *buraklisam „mă înroșesc”.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu buclă
ETÁPĂ s.f. 1. Loc unde se opresc trupele în marș. ♦ Distanța între două opriri; distanță parcursă în timp de 24 de ore de o unitate care se deplasează în marș. 2. Interval de timp; moment, fază. 3. Porțiune a unei curse sportive. ♦ Parte dintr-o întrecere sportivă. ♦ Interval de timp în ciclul anual de antrenament. [< fr. étape]. Vezi definitia »
ZVÂRCOLITÚRĂ, zvârcolituri, s. f. Zvârcolire. – Zvârcoli + suf. -tură. Vezi definitia »
CONTRATÚRĂ, contrature, s. f. Tură1 inversă. – Contra1- + tură. Vezi definitia »
REGLÉTĂ s. f. 1. piesă de material izolant pe care sunt fixate piese de contact în aparatele de telecomunicații. 2. (arhit.) bandă între ornamente. (< fr. réglette) Vezi definitia »
SOFÍSTICĂ s.f. Folosirea în discuție sau în demonstrații a unor raționamente greșite și a sofismelor cu scopul de a denatura adevărul. [< fr. sophistique]. Vezi definitia »