Definita cuvantului bugă
búgă (-gi), s. m. – Taur. Tc. buga (Șeineanu, II, 61). Cuvînt rar, practic nefolosit, cf. buhai.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu bugă
VÁZĂ s. f. vas pentru flori; glastră. (< fr. vase) Vezi definitia »
DISCOMICÓZĂ s.f. Boală caracterizată prin numeroase abcese cronice și provocată de discomicete. [< fr. discomycose]. Vezi definitia »
ȘERPUITÚRĂ, șerpuituri, s. f. Fiecare dintre cotiturile unui drum, ale unui curs de apă etc.; sinuozitate, cotitură. [Pr.: -pu-i-] – Șerpui + suf. -tură. Vezi definitia »
EPITÉCĂ s. f. partea superioară, mai mare, a unei valve. (< fr. épithèque) Vezi definitia »
vătămătúră s. f., g.-d. art. vătămătúrii; pl. vătămătúri Vezi definitia »