ERGOTÍSM¹ s.n. (Franțuzism) Manie de a sâcâi, de a șicana. [< fr. ergotisme]. Vezi definitia »

POLIGENÍSM s. n. Doctrină potrivit căreia diferitele rase umane derivă din mai multe tipuri primitive considerate ca specii; poligenie. – Din fr. polygénisme. Vezi definitia »

NEOKANTIANÍSM s.n. Orientare idealistă din filozofia contemporană (reprezentată de mai multe școli), care reia tezele kantiene în condițiile noilor achiziții ale științelor, aducând contribuții mai ales în domeniul epistemologiei, filozofiei culturii și axiologiei. [Cf. germ. Neokantianismus, rus. neokantianstvo]. Vezi definitia »

1. s.m. = persoana de sex masculin considerata subsezvoltata din punct de vedere al organului sexual central . 2. adj. In constructii de genul „barbat hapciupalitic” – cu aceeasi semnificatie inaltatoare ca si in cazul substantivului. Vezi definitia »

CONFUCIANÍSM s. n. doctrină filozofică și social-politică a lui Confucius și a adepților săi, devenită apoi doctrină religioasă, care susținea că problema conducerii armonioase a societății și a statului este condiționată de perfecționarea propriei personalități. (< fr. confucianisme) Vezi definitia »