Definita cuvantului montură
MONTÚRĂ s.f. Parte dintr-un dispozitiv tehnic în care se montează o piesă. ♦ Felul în care sunt fixate pietrele prețioase ale unei bijuterii. [< fr. monture].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu montură
TÁRĂ2 s. f. defect (fizic sau moral) ereditar; meteahnă, cusur, deficiență. (< fr. tare) Vezi definitia »
NUCȘOÁRĂ, nucșoare, s. f. 1. Diminutiv al lui nucă (1). 2. Sămânța aromată a nucșorului (2), folosită drept condiment. [Var.: nucușoáră s. f.] – Nuc + suf. -șoară. Vezi definitia »
îndrugătúră s.f. (reg.) firul de tort de pe o drugă (fusul de tors). Vezi definitia »
ALÚRĂ s.f. Fel de a se mișca; mers, umblet; înfățișare. ♦ Unghiul format de drumul urmat de o navă față de direcția vântului. ♦ Fel de a acționa, de a se purta; purtare, comportare; (spec.) ritm în care se desfășoară o întrecere sportivă. [Pron. -liu-. / < fr. allure]. Vezi definitia »
AXOÍDĂ s. f. curbă, loc geometric al axei instantanee de rotație în mișcarea unui corp rigid. (după engl. axoid) Vezi definitia »