MONTANÍSM s.n. Doctrină mistică religioasă a unei secte din primele secole creștine, care propovăduia ascetismul și submina ierarhia bisericească. [Cf. fr. montanisme, montanismo < Montanus – frigian, preot al zeiței Cibele, convertit la creștinism]. Vezi definitia »

FIDEÍSM s. n. 1. orientare a unor concepții filozofice care acordă credinței prioritate față de știință, sau le pun pe același plan. 2. (în catolicism) concepție potrivit căreia credința ar depinde mai ales de sentiment, putând ajunge singură la adevăruri superioare, inaccesibile rațiunii. (< fr. fidéisme) Vezi definitia »

PROZELITÍSM s.n. Zel, râvnă în a face prozeliți; devotament fierbinte față de o doctrină de curând adoptată. [< fr. prosélytisme]. Vezi definitia »

EROTÍSM s. n. Atitudine erotică; exagerare a sentimentului erotic; senzualitate. – Din fr. érotisme. Vezi definitia »

PATERNALÍSM s. n. 1. sistem social caracterizat prin predominanța celor mai vârstnici sau a unuia care deține o influență personală asupra grupului. 2. pretins interes pe care l-ar manifesta patronii sau conducătorii de fabrici față de bunăstarea muncitorilor, față de atmosfera din întreprindere, de relațiile interumane. 3. protecție, protejare, tutelare excesivă a propriului copil, motivată printr-o dragoste și grijă deosebite. (< fr. paternalisme) Vezi definitia »