Definita cuvantului morală
MORÁLĂ s.f. 1. Formă a conștiinței sociale care cuprinde anumite idei, concepții, convingeri privind normele de conviețuire și de comportare a oamenilor în raporturile dintre ei și față de societate. 2. (Fam.) Mustrare, dojană. 3. Parte a unei fabule care conține o învățătură; concluzie moralizatoare desprinsă dintr-o scriere literară. [Cf. fr. morale, lat. moralis].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu morală
FURLÁNĂ s.f. 1. Vechi dans friulan; melodia care îl acompaniază. 2. Limba friulană. [< it. furlana]. Vezi definitia »
VINEGRÉTĂ1 s. f. veche trăsurică cu două roți, acoperită, trasă de un om. (< fr. vinaigrette) Vezi definitia »
MADÓNĂ s. f. 1. reprezentare plastică a Maicii Domnului; (p. ext.) Fecioara Maria. 2. (fig.) femeie cu chip angelic, blând și pur. ◊ (ir.) mironosiță. (< it. madonna, fr. madone) Vezi definitia »
serăútă s.f. sg. (înv.) numele a două plante erbacee cu tulpină lânoasă și ramificată de la bază, cu flori mici, roz-violacee sau roșii-purpurii; imortelă, plevaiță. Vezi definitia »
GHEÁTĂ, ghete, s. f. Încălțăminte confecționată din piele sau din materiale sintetice care imită pielea, acoperind piciorul până deasupra gleznei. – Din it. ghetta „ghetră”. Vezi definitia »