plăsá (-séz, -át), vb. – A aplauda. Lat. plausus, probabil prin intermediul unei forme verbale *plausāre (Drăganu, Trnasilvania, XLIII, 157; Pușcariu, Dacor., I, 411; REW 6587; Rosetti, I, 67). Der. din sb. plesati „a dansa” ‹ sl. plęsati (Tiktin; Candrea) nu e probabilă; în acest caz, Coresi nu putea scrie: să plăsem cu mîinile. Sec. XVII, înv. Vezi definitia »

CONFESÁ vb. I. refl. (Rar) A mărturisi cuiva ceva intim, a se destăinui, a se spovedi. [< fr. confesser]. Vezi definitia »

AMORSÁ vb. tr. 1. a pune o amorsă (1). 2. a începe unele lucrări de construcții sau amenajări genistice. 3. a provoca declanșarea unei acțiuni. (< fr. amorcer) Vezi definitia »

ANGOASÁ vb. tr. a da o stare de neliniște; a neliniști (profund). (< fr. angoisser) Vezi definitia »

DEPRESÁ vb. I. tr. 1. A desface cu o presă două piese aflate în contact forțat. 2. A rări puieții unui semințiș. 3. A modifica proprietățile superficiale ale mineralelor cu ajutorul depresanților. [P.i. -sez. / < fr. dépresser] Vezi definitia »