rănțuí, pers. 3 sg. rắnțuie, vb. IV (reg.) a se destrăma, a se uza, a se rupe (o haină). Vezi definitia »

ȘĂGUÍ vb. IV v. șuguí. Vezi definitia »

șfăcuí, șfăcuiésc, vb. IV (reg.) a strânge cu șfacul. Vezi definitia »

chibzuí (-uésc, chibzuít), vb. – 1. A presupune, a face supoziții. – 2. A reflecta, a medita, a gîndi. – 3. A delibera, a schimba impresii. – 4. A dispune, a organiza, a plănui. Mag. képezni „a forma, a alcătui” (DAR). Miklosich, Fremdw., 97, se gîndea la mag. kobzoni, de unde rut. kobzovati. Berneker 498 pleacă de la mag. képzelni, cf. rut. kebzuvaty, slov. kebzovati. – Der. chibz, s. n. (preocupare; supoziție, calcul); chibzuială (var. chibzuință), s. f. (reflecție, supoziție; deliberare; conciliabul, opinie); nechibzuit, adj. (nesocotit, aiurit); chibzuitor, adj. (prudent, prevăzător). Vezi definitia »

șpontuí, șpontuiésc, vb. IV (reg.; despre tablele unei plute) a îmbina cu ajutorul șponturilor tablelor plutelor. Vezi definitia »