micșuneá (micșunéle), s. f. – 1. Viorea (Viola odorata). – 2. Varietăți de violete (Viola declinata, V. hirta, V. saxatilis, V. Jooi, V. tricolor). – „3.” Micsandră (Matthiola incana). Tc. mehekșe, din per. benefše (Șeineanu, II, 259; Meyer 263), cf. ngr. μενεζές, alb., bg. menekše. – Der. micșuniu, adj. (violet). Vezi definitia »

ceea ce este de neatins, de neconceput, maret, de exemplu: vis incoscorizatoriabil Vezi definitia »

bazeá (-éle), s. f. (Înv.) Barhet. Tc. baze (Șeineanu, II, 42). DAR îl derivă eronat din fr. basin. Vezi definitia »

óptâșpelea (= optsprezecelea) num. ord. (f. optâșpea) Vezi definitia »

luleá, luléle, s.f. (pop.) 1. pipă. 2. păhăruț. Vezi definitia »