CAZUÍSTICĂ s.f. Parte a moralei stoice, talmudice, scolastice și iezuite, care încerca să rezolve cazurile de conștiință, dându-le interpretări meșteșugite pentru a ascunde situații false; (p. ext.) ingeniozitate, subtilitate, dibăcie (în argumentarea unor teze îndoielnice). [Gen. -cii. / < fr. casuistique]. Vezi definitia »

JÓJĂ s. f. 1. tijă metalică pentru verificarea nivelului unui lichid dintr-un rezervor. 2. scară gradată pentru măsurarea capacității unui rezervor. (< fr. jauge) Vezi definitia »

năsturăreásă, năsturărése, s.f. (înv.) 1. soție de năsturar. 2. femeie care face sau vinde nasturi. Vezi definitia »

ESTÓNĂ s. f. limba estoniană. (după fr. estonien) Vezi definitia »

NECROBIÓZĂ, necrobioze, s. f. (Med.) Necroză care apare ca urmare a unor leziuni distrofice. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. nécrobiose. Vezi definitia »