ASCÉT, -Ă, asceți, -te, s. m. și f. Pustnic, sihastru; fig. persoană care își impune o viață aspră și retrasă. – Fr. ascète (< gr.). Vezi definitia »

-PÉT elem. „atras spre ceva”. (< fr. -pète, cf. lat. petere) Vezi definitia »

ȘERVÉT s. n. bucată de pânză sau de hârtie subțire, la masă, pentru șters gura și mâinile. (după fr. serviette) Vezi definitia »

ANTECREUZÉT s. n. cuvă cilindrică pentru acumularea de fontă lichidă, la partea din față a creuzetului cubiloului. (după fr. avant-creuset) Vezi definitia »

barchét (barchéturi), s. n. – Țesătură de bumbac. – Var. barhet, barhent. Ceh. barchet (Berneker 44), germ. Barchent (Borcea 178), din v. germ. med. barkan. Este cuvînt de origine arabă, identic cu sp. barragán. Din germ. provine mag. bársony (cf. sb. bršun), de unde barșon, s. n. (Trans., catifea), cu var. brașon, probabil prin asociere de idei cu centrul comercial al Brașovului (cf. Cihac, II, 480; Gáldi, Dict. 104). Vezi definitia »