Definita cuvantului bifurca
BIFURCÁ, pers. 3 bifúrcă, vb. I. Refl. A se despărți în două ramuri, în două direcții, în două sensuri. – Din fr. bifurquer.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu bifurca
DODECA- Element de compunere savantă cu sensul „doisprezece”. [< fr. dodeca-, cf. gr. dodeka]. Vezi definitia »
ACUȘÍCA adv. (Fam.) Acuși. – Acuși + suf. -ica. Vezi definitia »
CERTIFICÁ vb. tr. a adeveri, a confirma că ceva este autentic, sigur, exact, valabil. (< fr. certifier, lat. certificare) Vezi definitia »
CLASIFICÁ vb. I. tr. A împărți, a rândui sistematic, a repartiza pe clase, pe categorii; a clasa. ♦ A face clasificarea unor elevi, a unor candidați etc., potrivit rezultatelor obținute la probele examinatorii. [P.i. clasífic. / cf. it. classificare, fr. classifier]. Vezi definitia »
bibilica Vezi definitia »