APĂREÁ, apár, vb. II. Intranz. 1. A se arăta în fața cuiva, a deveni vizibil cuiva, a se ivi; a lua naștere. ♦ A se arăta (cuiva) sub o anumită înfățișare, a lua (pentru cineva) un anumit aspect. 2. (Despre publicații) A ieși de sub tipar. [Var.: apáre vb. III.] – Din lat. apparere (după părea). Vezi definitia »

pizmătăreá adj. f. (înv.) pizmașă, invidioasă, dușmănoasă. Vezi definitia »

ALÓCUREA adv. v. alocuri. Vezi definitia »

VERIGEÁ, verigele, s. f. (Pop.) Veriguță. – Verigă + suf. -ea. Vezi definitia »

Proprietatea unor efecte ale unei interventii (program sau proiect) de a se mentine intr-o perioada medie sau lunga de timp Vezi definitia »