BICÁBLU adj. care funcționează cu două cabluri. (< fr. bicâble) Vezi definitia »

návlu (návluri), s. n. – Taxă de închiriere a unei nave. – Mr. navlu. Ngr. ναῦλον (Tiktin; Gáldi 213), cf. alb. navlë, tc. navlun. Sec. XIX. Vezi definitia »

téflu (-luri), s. n. – Bot, rît de porc. – Var. Munt. tef. Creație expresivă, cf. nătăfleț, și toate creațiile verbale care sugerează ideea de „obiect rotund”. După ipoteza improbabilă a lui Bogrea, Dacor., V, 852, în relație cu tc. (arab.) tefl „salivă”. Var. circulă în Dîmbovița. – Der. tufli, vb. (a înfunda, a pune o pălărie pe cap și a o turti în același timp), cuvînt citat în dicționare pentru Mold., dar care se folosește și în Munt. (îl întrebuințează Murnu; legătura cu sb. tuviti „a face socoteala” sugerată de Scriban sau cu ceh. tjukati „a turti”, propusă de Cihac, II, 425, nu este posibilă); tuflă, s. f. (Arg., portofel, portmoneu); infuflica, vb. (a se ghiftui, a se sătura); tuflu, s. n. (Arg., portofel), în loc de tuflă, sau poate din germ. Zuflucht „recurs”. Vezi definitia »

liru-liru-crocodilu’ expr. (glum.) 1. tentativă de seducere (a cuiva). 2. vorbărie multă și fără rost, pălăvrăgeală; prolixitate. Vezi definitia »

SÍMPLU adj. 1. Care este format dintr-un singur element sau din elemente omogene. ♦ s.n. Probă la jocurile de tenis, disputată între doi jucători. 2. Ușor de făcut, de priceput etc. ♦ Fără ornamente, neîncărcat, necăutat. ♦ (Gram.) Timp simplu = timp al verbului care se conjugă fără auxiliar. 3. Care este într-un singur plan; care se petrece o singură dată. 4. (Despre oameni sau manifestările lor) Lipsit de rafinament, de afectare; sincer, cinstit. ♦ Lipsit de cultură; (peior.) necioplit. [Cf. fr. simple, lat. simplex]. Vezi definitia »