ORCHÉSTRĂ, orchestre, s. f. 1. Colectiv de instrumentiști care execută împreună compoziții muzicale la diverse instrumente. ♦ Ansamblul instrumentelor muzicale la care cântă membrii acestui colectiv. 2. Parte a unei săli de spectacol destinată orchestranților, situată între scenă și sală, sub nivelul parterului. ◊ Fotoliu de orchestră = loc în primele rânduri într-o sală de concert sau, p. ext., în orice sală de spectacol. 3. Spațiu circular în arhitectura teatrelor antice, situat între avanscenă și gradenuri. [Var.: orhéstră s. f., (înv.) orchéstru s. n.] – Din fr. orchestre, germ. Orchester, it. orchestra, rus. orkestr. Vezi definitia »

HIDROFÁUNĂ s. f. faună acvatică. (< fr. hydrofaune) Vezi definitia »

MEZARTÉRĂ s.f. Tunica mijlocie a arterei. [< fr. mésartère]. Vezi definitia »

VARSECÚNDĂ, varsecunde, s. f. (Fiz.) Unitate de măsură pentru energia reactivă. [Abr.: vars] – Din fr. varseconde. Vezi definitia »

puclăuă, s.f. (reg.) bibilică, pichere, câță. Vezi definitia »