DOZIMÉTRU s. n. aparat folosit în dozimetrie. (< fr. dozimètre) Vezi definitia »

piástru, piáștri, s.m. (înv.) 1. monedă turcească de argint, care a circulat și în Țările Române. 2. leu vechi. Vezi definitia »

TAHIGRAFOMÉTRU s. n. aparat topografic folosit la măsurarea distanțelor orizontale și a diferențelor de altitudine. (< fr. tachygraphomètre) Vezi definitia »

POLITICÁSTRU s.m. (Peior.) Politician de duzină, lipsit de valoare. [Et. incertă]. Vezi definitia »

cúscru (cúscri), s. m. – 1. Grad de rudenie spirituală între părinții soților. – 2. Impropriu, gradul de rudenie spirituală între fratele unui soț și fratele soției. – 3. În unele regiuni, martorul de cununie al miresei. – 4. Cumătru. – 5. Plantă (Pulmonaria officinalis). – Mr. cuscru, cuscur, megl., istr. cuscru. Lat. consǒcer (Pușcariu 464; REW 2166; DAR; Philippide, II, 638), cf. alb. krušk, vegl. consegro, sp. consuegro. Termen general răspîndit (ALR, I, 265). Der. cuscrie (var. cuscrenie), s. f. (gradul de rudenie între cuscri); cuscră, s. f. (mama unuia dintre soți în raport cu mama celuilalt); cuscret, s. n. (rude, neamuri); încuscri, vb. (a-și căsători copiii, a deveni cuscri); cuscrișor, s. m. (plantă, Pulmonaria officinalis). Din rom. provin bg. kuskr (Capidan, Raporturile, 232) și mag. kuszkura (Edelspacher 16). Vezi definitia »