Definita cuvantului bifurcare
BIFURCÁRE, bifurcări, s. f. Faptul de a se bifurca; (concr.) loc unde se bifurcă ceva; bifurcație. – V. bifurca.

Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu bifurcare
DEZAGREGÁRE s. f. 1. acțiunea de a (se) dezagrega. 2. transformare chimică a unui material sau a unei substanțe, insolubile în dizolvanți obișnuiți, în substanțe dintre care cel puțin una este solubilă. 3. distrugere a stării de coeziune a unei roci sub acțiunea agenților geomorfologici externi. (< dezagrega) Vezi definitia »
PRUNCUCÍDERE, pruncucideri, s. f. Infracțiune care constă în uciderea (de către mamă) a propriului copil (nou-născut). – Prunc + ucidere. Vezi definitia »
DISPERÁRE s. f. elem. desperare. Vezi definitia »
PARDOSÍRE, pardosiri, s. f. Acțiunea de a pardosi și rezultatul ei. – V. pardosi. Vezi definitia »
OBIECTIVIZÁRE s.f. (Rar) Faptul de a se obiectiviza. ♦ Procesul trecerii de la subiectiv la obiectiv, la recunoașterea caracterului de realitate exterioară a lumii. [< obiectiviza]. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z