DOUĂZÉCI num. card. Număr având în numărătoare locul între nouăsprezece și douăzeci și unu. ◊ (Adjectival) Douăzeci de cărți. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Secolul douăzeci. ◊ (Intră în componența num. adverbial) De douăzeci de ori. ◊ (Intră în componența num. distributiv) Câte douăzeci de mașini. ◊ (Substantivat) Cinci de douăzeci. [Pr.: do-uă-] – Două + zeci. Vezi definitia »

cioci³ s.f. pl. (reg.) cârlige pentru prins rufele spălate pe sârmă sau frânghie. Vezi definitia »

GHIÓCI, ghiociuri, s. n. Căruță astfel construită încât să poată fi lungită la nevoie. – Din tc. göç „mutare, emigrare”. Vezi definitia »

PĂCĂLÍCI, păcălici, s. m. Persoană care are obiceiul să păcălească, să facă farse. ♦ Numele unui joc de copii care se joacă cu un set de cărți de joc speciale, în care pierde cel care rămâne cu singura carte fără pereche. – Păcăli + suf. -ici. Vezi definitia »

căscâci, căscâciuri, s.n. (înv.) lemnul care oprește mersul morii de vânt. Vezi definitia »