SALTIMBÁNC s. m. 1. actor de circ, acrobat; scamator. 2. (fig.) șarlatan politic. (< fr. saltimbanque, it. saltimbanco) Vezi definitia »

bărbúnc s. m. – 1. (Trans.) Înrolare în armată, recrutare, prin organizare de baluri și oferire de băuturi. – 2. Dans popular. – Var. berbunc(ă), verbunc(ă), berbunță. Germ. Werbung „înrolare” (Borcea 177); întrodus în Trans., prin administrația austriacă (sec. XVIII). Vezi definitia »

SOLBÁNC s.n. Apărătoare de beton situată la partea de sus a ușilor sau a ferestrelor, acoperită cu tablă, făcută pentru a feri ușa sau geamul de scurgerea apei de ploaie. [Pl. -uri. / < germ. Sohlbank]. Vezi definitia »

teánc (-curi), s. n. – Grămadă, morman. Megl. denc. Tc. denk, tenk (Tiktin; Candrea). Diftongarea nu este clară; poate ar trebui considerat teanc ca der. din tencui ca teasc din tescui. – Der. tencui, vb. (a îngrămădi, a împacheta). Vezi definitia »

ponc (-oáncă), adj. – 1. (Banat) Pieziș, cruciș. – 2. (Olt.) Țicnit, zăpăcit. – Var. Mold. ponci. Origine îndoielnică. Pare un der. din sl. pęti, piną „a încrucișa”, în forma *ponca, cf. sponcă, din sŭpęti (Cihac, II, 268). Legătura cu mag. ponk „colină” (Drăganu, Dacor., III, 722) este incertă. – Der. poancă, s. f. (înclinație, poziție oblică; Banat, ghiont); ponciș, adv. (cruciș); (îm)poncișa, vb. (a străbate; a încrucișa); împonci, vb. refl. (a certa, a se lupta). Vezi definitia »