ROZÉTĂ s. f. 1. element decorativ în formă de roză de dimensiuni mici, care împodobește un obiect, o piatră etc. ◊ placă rotundă în formă de nasture, purtată în trecut de către militarii din cavalerie, prinsă în partea de sus, din față, a cizmei. 2. ornament la încrucișarea bolților, în arhitectura gotică. ◊ ornament, disc pentru mascarea unor elemente minore. 3. (tehn.) element de legătură, de suspensie sau de protecție a unei tije, ca un guler marginal. (< fr. rosette) Vezi definitia »

răscolníță, răscolníțe, s.f. (reg.) 1. răvășeală, dezordine. 2. furtună, vijelie. Vezi definitia »

ocarină, ocarine s. f. gură. Vezi definitia »

zăcătúră (reg.) s. f., g.-d. art. zăcătúrii; pl. zăcătúri Vezi definitia »

SCHIMOSITÚRĂ s. f. v. schimonositură. Vezi definitia »