CRÁTIMĂ, cratime, s. f. Semn grafic (-) folosit pentru a lega două sau mai multe cuvinte care se pronunță împreună, pentru a despărți cuvintele în silabe etc.; liniuță de unire. – Din ngr. krátima. Vezi definitia »

țesálă (-ắli), s. f. – Unealtă de periat caii. – Var. cesală; săceală. Megl. chișeală, ceșeală. Sl. česalo „pieptene” (Miklosich, Slaw. Elem., 52; Cihac, II, 48; Conev 73; Graur, BL, IV, 90), cf. bg., sb., slov. cesalo. – Der. țesăla (var. cesăla, săcela), vb. (a peria caii). Vezi definitia »

horbótă (hórbote), s. f. – (Mold.) Dantelă. Pol. forbot (Cihac, II, 140; Tiktin; DAR). – Der. (in)horbotat, adj. (împodobit cu dantelă). Vezi definitia »

MIMÉZĂ s.f. Ironie în care se repetă ceea ce altul a zis sau ar fi putut spune, imitându-i vocea, gesturile. [< fr. mimèse, cf. gr. mimesis]. Vezi definitia »

AMÓRSĂ, amorse, s. f. 1. Nadă, momeală (pentru pești). 2. Dispozitiv pentru aprinderea unei încărcături de exploziv; capsă. – Fr. amorce. Vezi definitia »