RĂFUÍ, răfuiesc, vb. IV. Refl. recipr. A cere socoteală (cuiva), a limpezi cu cineva o situație, a lămuri o neînțelegere; a se mustra, a se certa; a se bate cu cineva. – Et. nec. Vezi definitia »

colcuí, pers. 3 sg. cólcuie, vb. IV (reg.; despre curcani) a bolborosi. Vezi definitia »

pilingăzuí, pers. 3 sg. pilingăzuiéște, vb. IV (reg.) a ninge. Vezi definitia »

mățuí, mățuiésc, (reg.) a curăți de mațe. Vezi definitia »

SĂRĂDUÍ, sărăduiésc, vb. IV. Tranz. (Înv. și reg.) A împodobi cu săraduri. – Sărad + suf. -ui. Vezi definitia »