CONVÍNGERE, convingeri, s. f. Acțiunea de a (se) convinge; convicțiune. ♦ Părere fermă asupra unui lucru. ◊ Loc. adv. Cu convingere = ferm, hotărât, răspicat. Fără convingere = în chip vag, nehotărât; fără entuziasm, fără tragere de inimă, în silă. – V. convinge. Vezi definitia »

GRANITIZÁRE s. f. proces natural de formare a rocilor granitice. (după fr. granitisation) Vezi definitia »

DESCONCENTRÁRE s.f. Acțiunea de a desconcentra și rezultatul ei. [< desconcentra]. Vezi definitia »

ÎNDURÁRE, îndurări, s. f. Acțiunea de a (se) îndura și rezultatul ei; putere de a răbda; răbdare; milă, compătimire, bunătate. – V. îndura. Vezi definitia »

REPOLARIZÁRE s. f. recuperare a sarcinilor electrice pozitive. (după fr. répolarisation) Vezi definitia »