ELECTROCALORIMÉTRU s.n. Calorimetru electric. [< fr. électrocalorimètre]. Vezi definitia »

GEODIMÉTRU, geodimetre, s. n. Instrument pentru măsurarea pe cale electrooptică a distanțelor în geodezie. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géodimètre. Vezi definitia »

HEXAÉDRU s.n. Poliedru cu șase fețe. [Pron. -xa-e-, var. exaedru s.n. / < fr. hexaèdre, cf. gr. hex – șase, hedra – latură]. Vezi definitia »

EPICÉNTRU, epicentre, s. n. Punct de pe suprafața globului pământesc situat deasupra hipocentrului unui cutremur și unde intensitatea zguduirii este maximă. – Din fr. épicentre. Vezi definitia »

PIRHELIOMÉTRU s.n. Instrument cu care se măsoară cantitatea totală de energie solară care cade într-o unitate de timp asupra unei unități de suprafață. [< fr. pythéliomètre, germ. Pyrheliometer]. Vezi definitia »