INVÉNȚIE s.f. 1. Crearea, înfăptuirea unui nou sistem tehnic, a unui procedeu tehnologic etc.; lucru inventat. 2. Afirmarea unor lucruri închipuite, neadevărate; (p. ext.) născocire, plăsmuire; minciună. 3. Găsirea argumentelor într-un discurs sau a temelor și a formelor celor mai expresive și mai potrivite într-o creație artistică. [Gen. -iei, var. invențiune s.f. / cf. lat. inventio, fr. invention]. Vezi definitia »

NEUROPLEGÍE s.f. Stare patologică manifestată prin scăderea sau dispariția tonusului sistemului nervos. [Gen. -iei. / < fr. neuroplégie, cf. gr. neuron – nerv, plege – lovire]. Vezi definitia »

PSIHOLOGÍE s.f. 1. Știință care are ca obiect studierea activității psihice a omului, a stării și a însușirilor sale psihice. 2. Structura psihică a unui individ, a unei colectivități. ◊ Psihologie socială = latură a vieții sociale a societății care, împreună cu ideologia și cu științele naturii, alcătuiește conștiința socială; psihologia artei = disciplină care își propune examinarea structurilor psihologice definitorii pentru crearea și receptarea valorilor artistice. [Gen. -iei. / < fr. psychologie, cf. gr. psyche – suflet, logos – studiu]. Vezi definitia »

CHEMOTERAPÍE s.f. Chimioterapie. [Cf. germ. Chemotherapie]. Vezi definitia »

ETERONIMÍE s.f. (Lingv.) Folosire a unor perechi de cuvinte din radicale diferite, cuvinte în general moștenite, mai rar împrumutate. [Var. heteronimie s.f. / < fr. hétéronimie, cf. gr. heteros – diferit, onoma – nume]. Vezi definitia »