bróșă (-șe), s. f. – Bijuterie prevăzută cu un ac care se poartă prinsă pe îmbrăcăminte. Fr. broche. – Der. broșa, vb. (a lega filele unei cărți), din fr. brocher; broșor, s. m. (legător), din fr. brocheur; broșură, s. f., din fr. brochure. Vezi definitia »

ȘPĂCLUIÁLĂ, șpăcluieli, s. f. 1. Faptul de a șpăclui. 2. Strat subțire de ipsos sau de chit care se aplică pe tencuială sau pe lemnărie cu ajutorul șpaclului. [Pr.: -clu-ia-] – V. șpăclui. Vezi definitia »

ANGHELÍCĂ s. f. v. angelică. Vezi definitia »

MONOȘÍNĂ s. f. monorai. (după fr. monorail) Vezi definitia »

BĂRDÁCĂ, bărdace, s. f. 1. Cană mică de pământ cu toartă, din care se bea apă, lapte etc. 2. Varietate indigenă de prune lunguiețe și puțin strangulate spre coadă. – Tc. bardak. Vezi definitia »