mínă (míne), s. f. – Sursă, filon, zăcămînt. Fr. mine. Este omonim cu mină, s. f. (aparență, aspect, prezență, față), din fr. mine. – Der. miner, s. m., din fr. mineur; mina, vb., din fr. miner. Vezi definitia »

CRISOIDÍNĂ, crisoidine, s. f. Colorant galben obținut din anilină și întrebuințat pentru piele, hârtie, iută, tapete, lacuri etc. [Pr.: -so-i-] – Din fr. chrysoïdine. Vezi definitia »

LARINGÍTĂ s.f. Inflamare a mucoasei laringelui. [< fr. laryngite]. Vezi definitia »

MALTÁZĂ s. f. Enzimă care are proprietatea de a transforma maltoza în glucoză. – Din fr. maltase, germ. Maltase. Vezi definitia »

CATAZÓNĂ s.f. Zona cea mai adâncă (peste 12 km) de metamorfism în scoarța Pământului. [< fr. catazone]. Vezi definitia »