secuienésc, secuieneáscă, adj. (înv.) secuiesc. Vezi definitia »

căuzășésc, căuzășeáscă, căuzășéști, adj. (înv.) al căuzașului (v.), privitor la căuzaș. Vezi definitia »

OBȘTÉSC, -EÁSCĂ, obștești, adj. Care privește poporul, care aparține poporului; p. ext. comun, general, colectiv, public. ◊ (Înv.) Obștească Adunare = organ legislativ suprem în țările românești, Adunare Naționala; p. ext. consiliu consultativ. ◊ Expr. A-și da obștescul sfârșit = a muri. ♦ (Înv.) Unanim. – Obște + suf. -esc. Vezi definitia »

MUSCĂLÉSC, -EÁSCĂ, muscălești, adj. (Înv. și pop.) Care aparține muscalilor², privitor la muscali², care provine din țara muscalilor²; rusesc. [Var.: moscălésc, -eáscă adj.] – Muscal² + suf. -esc. Vezi definitia »

năprăznicésc, năprăzniceáscă, adj. (reg.) năprasnic. Vezi definitia »