SCOÁBĂ, scoabe, s. f. 1. Piesă metalică formată dintr-o bară cu capetele îndoite în unghi drept și ascuțite la vârf, folosită mai ales în construcții provizorii, pentru a fixa între ele piese de lemn. ♦ (Pop. și fam.) Epitet depreciativ pentru o persoană foarte slabă sau pentru o femeie slabă și rea. 2. Numele unor piese metalice sau de lemn, asemănătoare ca formă sau ca funcție cu scoaba (1), folosite în lucrări de dulgherie, de dogărie etc. 3. (Rar) Scobitură în zid; firidă. 4. Fiecare dintre discurile osoase de pe pielea unor pești ca morunul, cega, nisetrul etc. – Din bg., scr. skoba. Vezi definitia »

hríntă, hrínte, s.f. (reg.) bucată mare de mămăligă prăjită. Vezi definitia »

CROMÁTICĂ s.f. 1. Arta preparării și întrebuințării culorilor. 2. Ansamblul culorilor unei picturi, al unui mozaic etc.; colorit. [< fr. chromatique, cf. gr. chromatikos < chroma – culoare]. Vezi definitia »

cambuză, cambuze s. f. (deț.) pachet cu alimente primit în penitenciar. Vezi definitia »

DEMÓTICĂ adj. scriere ~ă = denumire dată scrierii cursive din Egiptul antic, simplificare a scrierii hieratice. ◊ (s. f.) limbă vorbită în vechiul Egipt înainte de coptă. (< fr. démotique) Vezi definitia »