REINCARNÁ, reincarnez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) incarna din nou. ♦ Refl. (În unele concepții mistice; despre sufletul omului) A trece, după moarte, în alt corp (de om sau de animal). [Pr.: re-in-. – Var.: reîncarná vb. I] – Din fr. réincarner. Vezi definitia »

ORIGINÁ vb. I. tr. a genera. II. intr. a deriva, a decurge, a izvorî din. (< it. originare) Vezi definitia »

împerciuná, împerciunéz, vb. I (reg.) a îndoi cu ciocanul vârful cuiului, ieșit de cealaltă parte a lemnului, și a lăți prin batere acest vârf, pentru ca să nu se mai scoată cuiul. Vezi definitia »

seniná pers. 3 sg. senineáză, vb. I (înv.) a însenina; a lumina. Vezi definitia »

SANCȚIONÁ vb. I. tr. 1. A aproba, a confirma, a întări o lege, o dispoziție etc. printr-o semnătură autorizată. 2. A pedepsi. [< fr. sanctionner]. Vezi definitia »