Definita cuvantului muză
MÚZĂ s.f. Fiecare dintre cele nouă zeițe, fiice ale lui Zeus, care ocroteau artele și științele; (p. ext.) zeița poeziei, inspiratoare a poeților. ♦ (Fig.) (Izvor de) inspirație poetică. [< lat. musa].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu muză
coșleábă, coșlébe, s.f. (reg.) 1. poiată pentru vite; cotețul câinelui, cotubă. 2. casă joasă; cocioabă, coșmelie. Vezi definitia »
camiláfcă (-ắfci), s. f. – Pălărie tipică a călugărilor și a episcopilor ortodocși, compusă din potcap și camilafca propriu-zisă, care este un văl negru ce cade pe spate. – Var. camelaucă, hămelaucă. – Mr. cămălafche. Ngr. ϰαμηλαύϰα, ϰαμηλαύϰι(ον) (Meyer 169; Murnu 10), cf. lat. med. camelaucum, alb. kamilafka, bg. kamilavka. Vezi definitia »
PLAFONIÉRĂ s.f. Lampă electrică fixată pe plafon, care luminează semidirect. [Pron. -ni-e-. / < fr. plafonnier]. Vezi definitia »
ELOCVÉNȚĂ s. f. însușirea de a fi elocvent; arta de a vorbi frumos, emoționant, convingător; elocință. ◊ expresivitate. (< fr. éloquence, lat. eloquentia) Vezi definitia »
prușáică s.f. (reg.) praf de var. Vezi definitia »