Definita cuvantului natură
NATÚRĂ s.f. 1. Lumea înconjurătoare în întreaga diversitate a manifestărilor și a formelor ei de mișcare; univers. ♦ Lumea organică și anorganică; mediu înconjurător. ◊ Natură moartă = grup de lucruri neînsuflețite; pictură reprezentând un asemenea grup. 2. Caracter, temperament; fire, trăsătură (fizică sau spirituală a cuiva). 3. Caracter specific al unui lucru sau al unui proces, calitate; fel de a fi. [< lat., it. natura, fr. nature].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu natură
LÚTRĂ s.f. Vidră. [< fr. loutre, lat. lutra]. Vezi definitia »
caráftă (caráfte), s. f. – Cui de siguranță care oprește stativul războiului de țesut. Origine necunoscută. Poate de la caravei cu suf. -ete. Vezi definitia »
SÓNDĂ s.f. 1. Puț destinat extragerii unei substanțe minerale fluide (țiței, gaze naturale etc.) sau extragerii de probe de rocă. 2. Aparat folosit pentru determinarea adâncimii mărilor sau a apelor curgătoare. 3. Aparat pentru luarea de probe dintr-un material compact sau granular. 4. Instrument tubular folosit pentru explorarea unor cavități naturale din organism sau pentru drenarea unor plăgi. 5. Sondă spațială = rachetă spațială lansată pe direcție verticală cu scopul de a explora straturile superioare ale atmosferei terestre; balon-sondă = balon prevăzut cu aparate de observație, care se lansează în atmosferă pentru înregistrarea anumitor date meteorologice. 6. Pahar de bere lunguieț și subțire, mai îngust în partea de jos. [< fr. sonde, it. sonda]. Vezi definitia »
tonoveálă s.f. (reg.) pământ călcat pentru zidirea caselor. Vezi definitia »
HEMARTRÓZĂ s.f. (Med.) Acumulare de sânge în articulații. [< fr. hémarthrose, cf. gr. haima – sânge, arthron – articulație]. Vezi definitia »