CAPITALÍSM s. n. orânduire social-economică bazată pe proprietatea privată asupra mijloacelor de producție. ♦ ~ monopolist de stat = formă actuală de existență a capitalismului monopolist, caracterizată prin îngemănarea forței statului cu forța monopolurilor. (< fr. capitalisme) Vezi definitia »

PANTELÍSM s. n. concepție idealistă care susține că la baza dezvoltării fenomenelor se află o voință de natură cosmică, ce fixează anumite scopuri. ◊ teorie care afirmă voința ca origine și natură a binelui. (< fr. pantélisme) Vezi definitia »

NEOPOZITIVÍSM s.n. Curent filozofic contemporan care acordă o atenție deosebită cunoașterii raționale și logicii (pe care le interpretează însă, adesea, în spirit convenționalist, subiectivist), precum și analizei logice a limbajului științei. [Cf. fr. néo-positivisme]. Vezi definitia »

VOLUNTARÍSM s. n. 1. Concepție filozofică potrivit căreia existența se întemeiază pe anumite tendințe iraționale ale voinței umane sau pe o voință cosmică oarbă. 2. Concepție sociologică care neagă existența legilor obiective ale naturii și necesitatea lor în societate și atribuie voinței (individuale sau colective) o importanță primordială, hotărâtoare. 3. Concepție psihologică care atribuie proceselor voliționale rolul hotărâtor în viața psihică. – Din fr. volontarisme (după voluntar). Vezi definitia »

PAUPERÍSM s.n. (Liv.) Sărăcie extremă, mizerie. [Cf. fr. paupérisme, rus. pauperizm]. Vezi definitia »