TOPITÚRĂ, topituri, s. f. 1. Substanță lichidă obținută prin topirea unei substanțe solide. ♦ Spec. Metal lichid dintr-un cuptor de topit în timpul unui ciclu de topire sau de elaborare. 2. (Reg.) Slănină subțire (de pe burta porcului) care se topește pentru a se obține din ea untură; mâncare preparată din bucățele de carne desprinse de pe slănină și prăjite cu ceapă tocată. – Topi + suf. -tură. Vezi definitia »

FLORÉTĂ s. f. armă albă, lungă, flexibilă, cu lama în patru muchii, fără tăiș, în exercițiile de scrimă. ◊ probă de scrimă practicată cu această armă. (< fr. fleuret, germ. Fleurett) Vezi definitia »

CELOFÍBRĂ, celofibre, s. f. Fibră textilă artificială obținută din celuloză. – Din fr. cellofibre. Vezi definitia »

ENDOCARDÍTĂ s. f. inflamație a endocardului. (< fr. endocardite) Vezi definitia »

DEFERVESCÉNȚĂ s. f. Perioadă de scădere a temperaturii în cursul unei boli febrile. – Din fr. défervescence. Vezi definitia »