DIJMUÍ, dijmuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A aduna dijma. 2. (Peior.) A-și face în mod abuziv parte din ceva. – Dijmă + suf. -ui. Vezi definitia »

ZEMUÍ, pers. 3 zemuiește, vb. IV. Intranz. A lăsa zeamă, a musti; a face să iasă la suprafață, să se scurgă lichidul din interior. ♦ Refl. A se zemoși. – Zeamă + suf. -ui. Vezi definitia »

TĂINUÍ, tăinuiesc, vb. IV. 1. Tranz. A păstra o taină, a ține secret, a nu lăsa să se știe, să se afle ceva; a ascunde, a acoperi. ♦ Refl. (Rar) A se ascunde. 2. Intranz. (Pop.) A sta de vorbă, a sta la taifas, a discuta (în intimitate). – Taină + suf. -ui. Vezi definitia »

vlăduí, vlăduiésc, vb. IV (înv.) a stăpâni, a oblădui. Vezi definitia »

zblenduí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zblenduiésc, imperf. 3 sg. zblenduiá; conj. prez. 3 să zblenduiáscă Vezi definitia »