MAGNÉZIU s. n. metal ușor, alb-argintiu, maleabil și ductil, care arde cu o flacără albă orbitoare. (< fr. magnésium) Vezi definitia »

STIMULATÓRIU adj. v. OCITOCIC. (Farm.) (Substanță) care are acțiune stimulatorie asupra contracției musculaturii uterine. [DEX '98] Vezi definitia »

SÁRDIU s. n. piatră semiprețioasă transparentă, roșie sau brună. (< lat. sardium) Vezi definitia »

LINȚÓLIU s. n. giulgiu. (< fr. linceul, lat. linteolum) Vezi definitia »

MANÚBRIU, manubrii, s. n. 1. (Zool.) Formație tubulară a corpului meduzelor, unde se află orificiul buco-anal. 2. Structură anatomică în formă de mâner. – Din fr., lat. manubrium. Vezi definitia »