furnicél (-éi), s. m. – Furuncul. – Var. (înv.) funecel, funigel, funi(n)cel, furincel. Lat. *fŭruncĕllus, în loc de fŭruncŭlus (Densusianu, Rom., XXXIII, 77; Candrea-Dens., 692; REW 3607; DAR). Este dublet al lui furuncul, s. n., din lat. (sec. XIX). Var. sale indică o confuzie cu funigel și cu furnicei, explicabil acesta din urmă datorită ideii de înțepătură. Vezi definitia »

SURICÉL, -EÁ, suricei, -ele, adj. Surișor. – Din sur + suf. -ic-el. Vezi definitia »

CĂUȘÉL, căușele, s. n. (Pop.) Diminutiv al lui căuș. [Pr.: că-u-] – Căuș + suf. -el. Vezi definitia »

FACOCÉL s. n. hernie a cristalinului. (< fr. phacocèle) Vezi definitia »

BAGATÉL s.n. v. bagatelă. Vezi definitia »