PEREGRINÁGIU s. n. v. peregrinaj. Vezi definitia »

spărguríu, spărguríe, adj. (înv.) fragil, casant (care se sparge ușor). Vezi definitia »

GÉNIU² s.n. Specialitate militară, armă care se ocupă cu lucrări de fortificații, cu construirea de poduri etc.; trupele care fac parte din această armă. [Pron. -niu. / < fr. génie, cf. it. genio]. Vezi definitia »

ARMÓNIU s. n. instrument muzical cu claviatură, asemănător cu orga, la care sunetele sunt produse de ancii metalice puse în vibrație de un burduf acționat prin pedale. (< fr. harmonium, germ. Harmonium) Vezi definitia »

INTERFLÚVIU, interfluvii, s. n. Porțiune de teren cuprinsă între două văi vecine, care, după unitatea de relief pe care se dezvoltă, se numesc pod, câmp, culme, creastă etc. – Din fr. interfluve (după fluviu). Vezi definitia »